sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Baba iarna intr-un sat

                           de Otilia Cazimir


Alergand ca de napasta,
iarna
Au venit buluc pe coasta
Doi baieti, mai isteti,
Sa dea veste la neveste
C-au vazut in deal la stana,
Coborand din varf de munte,
Peste ape fara punte,
Iarna sura si batrana...

Mai tarziu, mai pe-nserat,
A intrat si baba-n sat:
Uite-o-n capul podului,
In vazul norodului,
Pe-un butuc de lemn uscat,
Cu cojoc de capatat,
Cu naframa de furat,
Cu catrinta de aba,
Vantul sa-l strecori prin ea!

Si cum sufla-n pumnii reci,
Scoate pacla pe poteci,
Iar pe fund de vai destrama
Neguri vinete, de scama...

Si-au iesit baietii mici,
Mici si multi
Si desculti,
Si cativa mai maricei,
Cu biciusti si cu nuiele
Si cu prastii subtirele,
Sa alunge de pe-aici
Iarna cea cu ganduri rele...

Doamna-gerului, batrana,
S-a sculat de la pamant.
Si-naltand spre cer o mana,
Ca o cumpana uscata
De fantana.

A pornit in jos pe vant,
Incruntata, blestemand,
Si-a lasat in urma ei
Promoroaca si polei.

Pe ogoare, corbi si cioare,
Prin paduri, lupii suri,
Si de-a lungul drumului
Numai scama fumului...